Timpul nu curge la fel și viețile nu pot fi comparate

E ora trei după amiaza. Musca muncește din greu să ajungă la marginea halbei. Înoată de o jumătate de oră. E insuportabil: soarele o bate în cap, valurile și spuma o obosesc, berea o îmbată. Cu mințișoara înecată în alcool, bănuiește că va muri curînd.  Halba zace uitată pe masă de aproape o oră. MareaContinuă lectura „Timpul nu curge la fel și viețile nu pot fi comparate”

De-a ascunselea

Cînd sună telefonul, Ion e deja în picioare și se uită în vale, încercînd să deslușească ceva invizibil. Haina lui roșie-verde flutură în vîntul subțire și tăios, de primăvară. — Da, zice el. Apoi tace ascultînd nici prea interesat, nici prea nepăsător. Aoleu, abia acum? Păi ce fac, mai tai unu’? – pauză de explicațiiContinuă lectura „De-a ascunselea”

Bagă-ți mințile-n cap

Ionel îl privește pe doctor cu neîncredere. În vârful instrumentului strălucește cu muci boaba de fasole, proaspăt scoasă din nas. Acum o săptămână fusese o mazăre, extrasă cu aceeași dibăcie din ureche. În urmă cu o lună, îi dăduse purgativ, pentru cheița de la sipetul bunicii. Bunica s-a cam strîmbat, dar a primit înapoi prețioasaContinuă lectura „Bagă-ți mințile-n cap”

Cursul scurt de vînătoare

Cînd le pipăi, să fie liniște. Și să închizi ochii. Să lași mintea să lucreze. Cu ochii închiși vezi mai bine. Exact așa s-a întîmplat. Era o cîrpă plină de vaselină. Te-ai prins? De ce vaselină? Ca să-i fraierească pe nașparlii. T-ai prins? Cînd omul dă de vaselină i se face scîrbă. Așa, ca cîndContinuă lectura „Cursul scurt de vînătoare”

Voiam să pleci

Liniștea care urmează zdrang-ului ușii e atît de brutală, că-mi vîjîie capul. Încep să strîng, cu gesturi despre care aș putea spune, dacă aș fi scriitor, că erau mecanice. Mai întîi, farfuriile, ce a mai rămas din ele, țăndările, numai bune să-ți tai picioarele. Iau fărașul, peria, apoi dau cu aspiratorul. Aud pe cineva hohotind,Continuă lectura „Voiam să pleci”