Voiam să pleci

Liniștea care urmează zdrang-ului ușii e atît de brutală, că-mi vîjîie capul. Încep să strîng, cu gesturi despre care aș putea spune, dacă aș fi scriitor, că erau mecanice. Mai întîi, farfuriile, ce a mai rămas din ele, țăndările, numai bune să-ți tai picioarele. Iau fărașul, peria, apoi dau cu aspiratorul. Aud pe cineva hohotind, de jos. Mă opresc și mă duc la fereastra deschisă. Privesc, aplecîndu-mă, spre curtea interioară. Slavă Domnului, e pustie. Mi se păruse că încă stătea acolo, ca o curcă plouată, implorînd. Apoi, cu ceva nervozitate, am cules harddiskul pe care ascunsesem, hm, subiectul și predicatul sensibile. Să-și bage mințile-n cap, nu m-a cîștigat nimeni la belciuge. Iar am izbucnit în rîs: nici nu știuse, proasta, că avea în mînă răspunsul. Dar așa se întîmplă: nu vezi ce ai în fața ochilor, pentru că aștepți cu totul altceva. O avea pe dușmancă în mînă, putea s-o scoată și la imprimantă, dacă ar fi avut minte. Dar n-a avut. Cînd o apucă pandaliile, e incapabilă să raționeze. Îl întorc acum pe față și pe dos, George îmi spusese că ar avea protecție antișoc. Îl scutur ușor, îl duc la ureche: ceva zăngăne înăuntru…

Continuarea în http://www.bookaholic.ro/voiam-sa-pleci.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s