Mama natură

Obișnuința e a doua mamă. Dar care să fie prima? De regulă, la ora prînzului, unu și treizeci, fix după ceas, sora îi duce tăvița cu medicamente, urmărită de privirile invidioase ale colegelor. Știe că Elena ar ucide, Eulampia și-ar schimba sexul, iar Elvirița s-ar culca pînă și cu portarul, numai să-i ia locul. Locul acțiunii: rezerva de lux a pavilionului, cu draperii permanent trase, bine izolat fonic. Și un televizor cît peretele, pe care rulează filmul ei favorit. Rolul cel mare. Diva e numai ochi. În ciuda celebrității, bolnava nu știe, încă, ce i se pregătește. Sora își zice că ar trebui să-i spună. Toți o amăgesc, iar psihiatrul (însuși șeful) o dorlotează ca pe un copil de țîță. În ciuda experienței lui academice, s-a pierdut cu firea cînd a văzut-o și e de-a dreptul disperat de cînd a înțeles că e fără scăpare. Secretara, Lenuța, jura, deunăzi, că l-a văzut lăcrimînd. Cînd lăcrimează el nu-i a bună.
Azi, sora nu mai duce medicamente. Adică nu acum. Acum transportă un dejun regal. Chifle proaspete, icre de Manciuria, consommé, supă de ceapă, jambon împletit cu gorgonzola, pui de baltă, stridii cu sos de usturoi, fudulii murate, o carafă de Chianti. Și desertul într-o cupă de cristal opac. La mijloc, un trandafir negru-sînge, cu miros, se zvîrcolește printre bunătățuri. Fata întinde masa cu toată ceremonia de care se simte capabilă, încercînd să nu deranjeze pacienta. Cu coada ochiului o observă pe cea mai celebră, cea mai nefericită pacientă a spitalului. Filmul a ajuns la scena în care regina își smulge inelul din deget și, odată cu el, inima. Întoarce privirile. Dumnezeule, cît de frumoasă e arta! Cum face din om neom. Pacienta e slabă ca moartea, vînoasă, smochinită, rea și mult mai puțin frumoasă decît se spune. Ce contează, viața a fost în altă parte, în nici un caz aici, la spital! Aici e partea urîtă, monstruoasă,insuportabilă a realității. Cum spun, marea artistă e numai piele și os, și așa a fost toată viața, înnebunind mii și milioane de fete pofticioase, pentru că a iubit-o camera. La rîndul ei, cea în piele și os se strîmbă dezgustată la meniul etalat. Țîțîie din vîrful buzelor, se strîmbă la vin, rîgîie la consommé, își exhibă dinții de porțelan, cu colțurile gurii trase-n jos, la desertul secret, numai ridicînd buza cupei. I-a fost poftă, a bălit toată viața, știind prețul, dar și răsplata. A răbdat ca pe cruce. Arta cere sacrificii, iar carnea, lighioana trebuie pedepsită. Acum, cînd are liber la mîncare, cînd poate să facă tot ce îi trece prin cap, ascunsă în vintrele spitalului, mirosul și văzul îi răsucesc un deget în beregată. A uitat să mănînce. Își recompune mina severă, acum, că o vede pe fata care ar fi în stare să lingă urma pașilor ei, numai să se bucure o clipită de orgasmul suprem al gloriei. A citit-o din prima. Știe ce văd și cum văd ceilalți. Îi știe pe toți, o apă și-un pămînt. Face un semn suveran, „ieși”. Ca și cum și-ar fi smuls din deget inelul celebru. Apoi vomită îndelung, fără să fi atins nimic.

Anunțuri

2 gânduri despre “Mama natură

  1. Don’ Florine,

    M-am laudat pe blogul d-lui Dorin Tudoran ca o sa va intreb daca e adevarat ca din 2004 incoace doar am trecut de la „Bai’ Horica”, la „Bre’ Horica”

    Asa-i ?

    Deju ( de cand „ma omor” dupa olandeji, imi place mult acest diminutiv „la Dezideriu” )

    PS Cum toate laudele mele sunt tot atatea „capuri in gura”, mai ales „la Tudoran”, poate ma salvezi….Postez aici ca o stiu de mult pe Eulampia ( de la prietenu’Tiganu din facultate… / din pacate ‘ista nici n-a ajuns in Germania ca al nost’, nici macar presedinte… )…

    ////////////////////////////////////

    DE LA „BAI’ HORICA” LA „BRE’ HORICA”….

    „Exceptionalismul romanesc” este doar fenta ( de „forma” ) din fata imuabilitatii fondului.

    Insist cu distinctia Forma-Da, Fond-Nu. Orice modificare reala a formei determina modificari ale fondului. Pentru a fi oprita, „se da drumu’ „…. la dusmanii traditionali ai micilor civilizatii, strainii, tradarea de tara, „omul gras…”, etc….Asa n-ar insemna ca nu sunt astfel de pericole ci doar ca palesc in fata propagandei….Se poate spune ca o astfel de contracarare e tot o forma, dar atat timp cat e aceasi de cand e istoria, parca as asocia-o fondului….Pe de alta parte poate avea si nea’Mihai dreptate. Daca societatile isi vor forma anticorpi pentru a contracara astfel de „revolutii ale fondului” ( dealtfel, doar mijloace pentru blocarea schimbarii formelor ), s-ar putea spune ca exista si o constructie a fondului…
    Deocamdata, constructiile, la fond, sunt doar opera „oamenilor de bine”, iar la forma, doar a „banditilor”…Primii isi conserva pozitiile, ceilalti incearca sa-si faca loc….Nu cred ca e nevoie sa scriu de partea cui e Statul si de partea cui sunt prostii….
    Demolarile insa sunt „la liber”…
    Mai scriam pe-aici, dihotomia Constructia-Demolare a intrat intr-o cursa mai dedicata odata cu Revolutia din 1789, ce avea si o componenta impotriva breslelor care se enclavizau din ce in ce mai mult, odata cu indepartarea de intereserele generale. Horica Patapievici, in ultimul numar din „Idei in dialog” face o relationare exceptionala cred, scriind ca revolutiile de la 1989 sunt de sens contrar revolutiei de la 1789 ( nu mai retin matricea simbolica determinanta pentru el ), de unde eu am extras partea cu breslele ( corporatiile, profesiile pana la urma…). Din pacate Horica e prea tare la razboiu’…si mai putin la pace….Dupa ce „l-a impuscat domnu’Nicu, Breban”… a afirmat la Realitatea TV ca el ar fi schimbat prim-ministrul imediat ce Neamtu’ a luat puterea ( nu al nost’, al nost’ da putere…)…Configuratia politica data de „votul prostilor” nu a facut posibila aceasta „rezolvare” nici dupa 6 luni…
    Din pacate, evolutia Romaniei pe axa Fond-Forma, din 2004 incoace a fost doar cea de la Bai’ Horica ( Alexandrescu ) la Bre’ Horica ( HRP )….
    DON’ FLORINE, AM DREPTATE ? SAU VORBA LUI NEA’ ANDREI, AM DOAR DREPTATE ?
    ( Pentru a primi un raspuns, o sa asociez acest comentariu si pe blogul d-lui Florin Iaru, atat timp cat Academia Catavencu l-a nemurit pe „Bai’ Horica”… „Bre’ Horica” ar veni de la „Clubul exclusivist Noica”…)

    Noi avem nevoie de libertate de optiune, revalorizarea sistemelor de putere, profesionale, sociale, etc…, incurajarea participarii si initiativelor, probleme minore in fata „Rromaniei”…., a „lumii”…. Sa nu-l credeti pe Horica cand va va spune : ” Bre’, eu degeaba am murit impuscat de don’Breban ? „. Nu insistati, ca veti auzi ceva si de nula lui…

  2. Dragul meu, e scris adînc și nu știu care e referința. 🙂
    Oricum, nimeni nu l-a împușcat pe HRP, în schimb, eu am rămas aproape șomer și mă simt al dracului de împușcat în aripă.
    Să mă duc pe saitul lui Dorin, să înțeleg ce și cum… Aa! Acum pricep. Împușcapul lui Breban 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s