Unde crapă

Totul i-a scăpat de sub control. Mîinile și picioarele nu mai sînt ale lui. Scara e mai înaltă decît turnul Babel. Ochii, cînd se înalță spre cer, suferă de un vertij irezistibil. Picioarele se lovesc de trepte. Mîinile se proptesc, dar cedează, lăsîndui-i fața să ia contact cu piatra rece. Lumea se învîrte ca o morișcă. Grea e beția, cînd îți dai seama că ești beat. Dar de ce e beat? De ce din nou? Care a fost șpilul? În turbioanele memoriei, în veselia idioată a miezului de noapte, Fane își cîntărește portofelul. E gol. Pe ce s-au dus banii? Păi, mai întîi, pe trei beri iscate de pățania lui Puiu. Puiu agățase o băbătie americană, o capsase și venise foarte nervos la crîșmă. Băbătia era atît de pretențioasă, încît aproape n-a fost în stare de nimic. A trebuit o sticlă întreagă de whisky să ajungă la final. Apoi Puiu a lovit cu pumnul în masă, nemulțumit de neputința lui. Așa că toți au băut în cinstea șovăielii. Dar nu s-au bucurat. Așa că au deschis cîteva sticle de vin cînd Didi a cuvîntat. Didi era un bărbat falnic, neînfricat. Numai că el era înspăimîntat și nu se putea drege. Văzuse moartea. „Și cum era? Avea coasă?” „Noo, era pe jumătate dezbrăcată, groaznic de slabă și palidă. Mă privea în ochi. Fix.” Toți au avut un frison. Moartea, pentru bețivi, e un pont. Orice, numai moartea, nu. Didi o văzuse în seara anterioară, la atelier. Nimeni nu s-a mai gîndit de ce nu a invitat-o în pat. Oricum, moarta își sprijinise coasa de sticla asta. „Asta?” „Asta, fraților!” Au băut, de frica morții. Între timp, cu casa scărilor rotindu-i-se în cap, Puiu învinge încă un etaj. Lung e drumul acasă. Apoi s-a întîmplat inevitabilul. Au dat-o pe vodcă. S-a împotrivit, la început. Nu, nu, nu. Ce-a să zică femeia? Numai lămîia strecurată pe buza paharului l-a putut îndupleca. Dar cum, cum a fost posibil? Ei bine, vina o purta Sandu, care tocmai se întorsese de pe mare. În timp ce chelnerița turna vodcă de-a casei, Sandu o înlocuia cu Wild Goose. Gustul fusese teribil, iar paharele, fără număr. În croazieră, vaporul lui se răsturnase. Se înecaseră jumătate dintre pasageri. Iar el plutise pe o ladă de vodcă. Și se salvaseră împreună. Așa că, în cinstea supraviețuirii, turna cu asupră de măsură. Iar pretenarii au băut pînă la loc comanda. Încă un etaj. Pașii vorbesc o limbă incoerentă. În mintea lui Fane totul se amestecă și se clatină. Vede o babă plutind pe o ladă. Vede, ceva mai încețoșat, o moarte în bikini, masturbîndu-se la păcănele. Și, culmea culmilor, întrezărește o chelneriță goală pușcă, care îi întinde o halbă uriașă. Iar halba îi zîmbește lasciv. Da’ de cînd e voie cu băutura de-acasă? — Măgarule, iar te-ai îmbătat ca un porc! De unde vii? Cît ai băut? Ai făcut pipi pe tine? Sper că nu te-ai căcat! Treci în pat! Dă-ți pantofii jos, pantalonii… lasă chiloții, lasă-i!, că nu mai ești în stare de nimic. Nimic, ai auzit? Lasă-ți puța în pace, n-o mai chinui. Of, viața mea!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s