Greșiții noștri

Mulți greșiți, puțini iertați și mulțimea care tălăzuiește ca o țață nehotărîtă sau, mai bine spus, ca o muscă fără cap. Gherghina și Sevasta se regăsesc aici ca prin minune. Ele nu-și pierd niciodată prețiosul simț al echilibrului. Stau gard în gard de o viață, și e o viață foarte lungă. Bucuria regăsirii le face să-și ridice brațele, să scuture în aer tubulețele taiwaneze în care odihnesc lumînărele stinse de un an (anul trecut) – și apoi să se îmbrățișeze ca și cum nu s-ar fi văzut de-un veac. Au atîtea să-și spună! Mai e un sfert de oră pînă la Înviere și paradisul bîrfelor se deschide larg. Știai că nepotu lu’ tanti Adelina e la pîrnaie? Bestia i-a furat tot din casă! Se zice c-ar fi dovedit-o pe a bătrînă… Cum, Doamne iartă-mă!? Că are șaptezeci de ani! Cum, necum, măgarul a făcut-o! Că era stătut! Se zice că a cam pidosnicit-o. Stătut, ce vrei? Las’ că nu mai stătut ca Stuchilă din capu’ străzii… Ce? Stuchilă? Stuchi-l-ar mîțele, pe cine a coțăit? Ei, nici chiar așa! L-a prins polițaiul făcîndu-și nevoile în stradă. Era beat, ca de obicei… L-a pus să șteargă cu limba! Hi hi hi… L-am văzut cu ochii mei cum se tîra pe lîngă băcănia lu’ Buzescu. Taci tu! Păi al lu’ Buzescu nu s-a încuiat în hazna și a scăpat cheia-n căcăstoare? Era și mai mort de beat. Cine? Stuchilă! Ba Buzescu. Fată, auzi ceva? Cît e ceasul, că mă dor bătăturile! Fata Voichii a fugit de-acasă. Nu mă-nnebuni! Cu cine? Cu al lu’ Lixandru? Nț. Cu o altă fată, să mor io! Una care a stat în gazdă la ei. Na, că a pedepsit-o Ăl de Sus, că prea era lacomă! Și de unde fac rost de mătărîngă? Cine? Fetele, dragă, de chestie, de unde? Lume nebună! Aoleu, că și tu ai pe cineva-n gazdă. Lasă-mă, că mor! M-a pus dracu (Doamne, iartă-mă, nici nu mai știu ce zic, acu’ iese popa cu lumina!) să închiriez la o toantă! Nemernica are copil mic și nici nu e măritată! În casa ta? În casa mea, da! Și aflu că e din flori, jigodia. Să mă ierte Dumnezeu… Ce nu i-am făcut lu’ nenorocita, am afumat-o, am dat drumu’ la radio tare, am certat-o că și-a atîrnat rufele-n fereastră, i-am stins lumina… De ce n-o dai afară? Păi, mi-a dat banii pe trei luni înainte! Și ce? Ce ce? Ce zice? Nu zice nimic. Stă și se uită, spală și cîntă. Ce cîntă? Da’ dracu știe? Niște cîntece papistășești sau drăcești. Și ce spală? Spală la vecini, pe bani… Sîmbăta? Sîmbăta, da, lighioana, Doamne iartă-mă, că nici nu mai știu ce vorbesc! Și-și leagănă copilu’ cît e ziulica de lungă. Curva dracului. Taci, nu mai drăcui! Da’ nu, gata, m-am hotărît. Îl chem pe Stuchilă să se ușureze la ea la ușă, poate scap de tută. Da’ nu-ți murdărește și ție? Las’ că se spală. Și dacă nu pleacă? Șșt! Iese popa cu lumina. Las’, că mai e și blestemăția de nepot al lu’ Adelina. Ce știe prostu’? Așa am să fac. Poate rămîn și cu banii… Doamne-ajută!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s