Aventuri la Marea Foarte Neagră

1 septembrie. Vara suflă numai cu juma’ de gură în umbrelele berăriei. E berăria din colțul Pasajului francez și e aproape goală, iar berea odihnește, răbdătoare, la rece, în butoaie. Așteaptă. Sub o singură umbrelă, la singura masă ocupată, s-au reunit trei prieteni. Bronzați, veseli, ușor obosiți, Alexandru, Andrei și Anton se privesc cu nițică suspiciune, pentru că-s de-abia reveniți de pe litoral, unde și-au jurat să doboare toate recordurile din lume. Acum au îndoieli. Fiecare își cumpănește adversarul-prieten și ezită. Să spună, sau să nu? Să-i facă praf, sau nu? Aceasta-i întrebarea.
Primul deschide gura Anton:
— Băieți, am fost la Vama Veche.
— Și eu, zice Alexandru.
— Și eu, zice și Andrei.
— Mă mir, cînd? Că nu v-am văzut.
— Nici noi, îngînă corul antic.
— Hm, în august…
— În august, se face auzit ecoul.
— Băi, lăsați vrăjeala. Nu v-am văzut, nu existați, să mor io.
Anton ezită.
— Biiinee… Hai, ascultați bine aici, mucles, că vă sparg. N-o să credeți, știu, da’ am agățat-o pe zîna plăjii. Blondă, țîțe, craci, fund, buze, tot.
Ceilalți surîd sub mustăți imaginare.
— Bă, nu glumesc. Dar cea mai tare chestie erau țîțele. Avea niște țîțe fabuloase, mari. Foarte mari. Cele mai mari din lume.
— Cît pepenii?
Anton zîmbește milos.
— Nu nene, pepenele e fleac. Mari, cele mai mari din lume.
Ceilalți schițează un gest nedefinit, între lehamite și plictis.
— Nu, pe bune. Cele mai mari din lume. Autentice, fără silicon. Nu vă holbați ca proștii. (Doar că ceilalți nu par să se mire deloc.) Da, se îmbrăca ca o pițipoancă, da, era proastă ca noaptea, da, asculta manele și citea Fluturi, da, bă, știți genu, dar, băieți, țîțele, jur, erau ca niște zeppeline. Da, mai mari ca Hindenburg. Cînd ieșeam cu ea, oriunde, la discotecă, la restaurant, se făcea liniște. Da’ pe plajă! Tăcea pînă și marea. Bă! Și fata chiar a intrat în mare. A intrat pînă la genunchi și chicotea. Cică era apa rece. Las’, că rece face bine. Apoi, pînă la slip. I s-a făcut pielea de găină. Apoi a intrat toată. Haide, bă! În clipa aia, Marea Neagră s-a revărsat, iar apa a acoperit hotelurile de pe plajă. S-au înecat șaptesprezece fraieri. Am scos-o în grabă de acolo, a trebuit să fugim, să nu ne prindă salvamarii. Na! Așa le avea!
— Și unde-ați fugit?
— Cu motocicleta, la Vadu.
— Căcat! – rostește repede Andrei. Și nu v-ați răsturnat? Astea-s povești. Eu, bă, eu am fost la Vamă în august. Eu, nu tu! Și nu țin minte să se fi revărsat marea, na. Păi, cînd zici tu, marea era agitată. Era furtună și valuri ca zeppelinele. Valuri, nu țîțe! N-a intrat nimeni, că, la noi, cel puțin, oamenii pricep ce-i aia stabilopozi și libertatea ca necesitate înțeleasă. Da, dar în clipa aia, de care ziceai tu, fraiere, a ieșit un grăsan roșu ca racu’ de la Stuf. Că acolo era. La Stuf. Pe ăla chiar îl știu, l-am văzut cu ochii mei. Îl știu, deci există. A mîncat lîngă mine de vreo două ori. Da’-n ziua aia nu știu ce avea. Băga în el numai piper, ardei iute, hrean, tabasco. Și plîngea. Iar băga, iar plîngea. La clătite n-a mai plîns, dar e explicabil. L-am văzut cînd a coborît săltîndu-și burdihanul în fugă – ronțăia încă un cîrnat care îi atîrna în colțul gurii – și a intrat în mare, în golfuleț, în toiul valurilor. A stat o clipă, zgîlțîit de valuri, apoi a tras o bășină. Bă, voi știți ce bășină?
Tăcere încordată. Ceilalți doi rîd în spuma berii. Mare chestie! Pff… Rîd din colțul gurii, condescendent.
— Ei bine, proștilor, marea a încremenit. Valurile s-au potolit ca prin farmec, marea era ca untdelemnul. S-au văzut bulele de aer ieșind de sub ape și, la o secundă sau două, marea s-a umplut de pește mort. Pluteau toți cu burta-n sus. Milioane de guvizi, calcani, cinci rechinași și mărunțiș. Caii de mare erau bașca. Asta e, băă…
— Și cum de mînca cîrnat după clătite? Mai bine te frecai la ochi!
— Păi era nehalit! Pe crucea mea…
— Fleacuri. Exagerațiuni. Nu te mai da mare. A venit curentul de la Năvodari. A scris în Evenimentul zilei. De aia erau toți peștii la loc comanda.
— Cum, mă?
— Da, și semnez. Da’ s-o lăsăm. Fleacuri, și, uite, semnez! Pe trei beri! Băieți – zise Alexandru cu o voce gravă –, eu eram la Vama Veche. Eu eram acolo și pot s-o și demonstrez. Dovada, dovada, fraierilor! Voi aveți vreuna? Dormeam pe plajă, deci nu făceam nimic, eram frînt. Sînteți atenți? Bătea soarele ca la balamuc. Ați înțeles? Nu tu țîțe, nu tu bășini… Doamne, ce vă mai place. Cu juma’ de ochi deschis, contemplam plaja. Eram obosit de moarte. Nu mă întrebați de ce. Eram obosit, că așa sînt oamenii la mare. Exact lîngă capul meu, un copilaș de doi ani săpa cu o lopățică în nisip. Săpa de zor, cu o lopățică galbenă, de plastic. M-am sucit ca să prind umbră de la el. Brusc, a venit mamițica, să-l smulgă de acolo. Mamițica, nu prea rea. Da’ nici bună. Am cîntărit-o cum se cîntărește, nu la futu-i pomana. I-am și spus: „Ce copil frumos aveți. Să vă trăiască.” Și acu’ vă dovedesc că așa a fost, cum zic. Nici n-a răspuns! E bine? Aud? Deci nu mă laud. Mă pregăteam să adorm la loc. Țîncul, însă, a răcnit și și-a băgat deștu mai adînc în nisip, sub capul meu, încercînd să se prindă de ceva. Ei bine, de acolo a țîșnit un fuior negru, înalt de zece metri. Petrol. Da, mă, petrol a-ntîia. Cînd am deschis ochii, eram tustrei negri, unsuroși, iar toată marea era neagră. Ca păcura.

Alexandru își scoate mîna din buzunarul pantalonilor. Desface pumnul și le arată degetul mijlociu.
— Ce țîțe? Ce bășini? Uite degetul, e negru, pricepeți? De la petrol. Am umplut Marea Negră de petrol. Băi, amărîților!
Ceilalți nu par foarte impresionați. Anton se întoarce către chelner:
— Băiete, încă un rînd! strigă Anton. Plătește domnu’, că e bogat!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s