Una este Luna

Cînd intră în apartament îi tremură buza de jos. Mîna bîjbîie după comutator, apoi abandonează căutarea. E mai bun întunericul. Se învîrte ca o muscă beată prin apartamentul micuț și ar sparge ceva, de nu i-ar fi teamă că asta s-a mai făcut cîndva, mai bine și mai în public. Sau în filme. Camera e în semiîntunericul bun. Nu vede oglinda, nu deslușește fotografiile. Cu degete îndemînatice, se dezbracă în tăcere. Hainele parcă ar fi otrăvite, așa le aruncă încolo și-ncoace. Cînd e, în sfîrșit, goală pușcă, izbucnește și primul scîncet. Își trage un pumnișor în tîmplă, de ciudă.

Își revine repede, niciodată nu s-a dat în spectacol, în fața nimănui. Nici în fața singurătății, i se pare că se preface. Caută o țigară în poșetă, dar poșeta parcă e peștera lui Ali Baba. Se duce în patru labe către frigider și rîde pe tăcute, cu o superbă amărăciune. Ah, dacă ar vedea-o acum, cum se unduiește, ca o mîță flămîndă, poate că… Ba nu, poate că nimic! Deschide ușa frigiderului și de jos îi zîmbește sticla cea jumătate plină, jumătate goală. Își regăsește încetul cu încetul apartamentul pierdut. Își vine în fire. Pentru că a apucat să-și tragă sufletul și o dușcă, pune mîna pe telefon. Știe că nu e bine, dar nu se poate opri. Își drege vocea și răsuflă adînc. Bărbatul visurilor ei răspunde. Vocea lui se enervează pe măsură ce ea tace, doborîtă de ridicol. „Tu ești, spune el, numai tu poți face asemenea tîmpenii, te recunosc, nenorocito! Du-te dracului de dobitoacă!”

Miezul nopții o prinde sorbind din sticloanță pînă la ultimul strop și sudînd țigările. E întuneric în inima ei. Adoarme goală și încovrigată ca un animăluț. Abia atunci luna dă norii deoparte și trage perdelele ușor, să n-o trezească. O luminează cu toată puterea. În patul îngust, pielea ei strălucește, polisată, minerală, rece, fără cratere. E ca o fată-băiețoi de piatră, indecisă asupra propriei sale sexualități. „Vino la mine, îi spune Luna, lasă-ți lumea ta uitată…”

Anunțuri

9 gânduri despre “Una este Luna

  1. Bravos, monşer!
    Văz că înaintezi. Cre’ că n-ai uitat reclama ai de prin 199…, „adidaşi torşăn! dacă vrei, poţi!”
    Îmi pare mie, ori se încheagă o nouă carte de proză?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s