Jena și vînătorul

Deși se masturbează nesățios, noapte de noapte, da’ și cu frică, nu cumva să orbească ori să damblagească, instinctul îi spune să nu abandoneze prada. E neam de vînător, chiar dacă nu știe. Prada lui e regina balului: blondă, subțirică, sîni mari, ochi verzi, inteligentă. Cea mai frumoasă fată din liceu. Clasa lor de băieți o visează la unison și execută, probabil, același dans nocturn cu dus-întors. Toate clasele din jur o fluieră, o ating în trecere, îi pun piedică, îi cotobăie în caiete și nu s-ar da îndărăt să-i miroasă chiloții. Unii au mers cu îndrăzneala pînă-ntr-acolo, încît au venit cu povești vînătorești: sîni, buric, urechiușă, buze moi, declarații gîfîite… E clar: ea e proprietatea lor comună și neretrocedată.

Așa o urmărește și el. Chiar dacă e a cincea roată de la căruță. Chiar dacă visează că ea se va opri în fața lui și-i va da o gumă de mestecat pe care o vor împărți, băiatul știe – nu-i prost – că aceeași șanză, zero barat, o mai au cel puțin o sută de fraieri. Cei mai fericiți sînt cei care s-au aciuat pe lîngă alte fetișcane, au legat amoruri juruite, sau au cunoscut fete de la alte licee… Se zice că lui Costache, de aniversară, ai lui i-au făcut cadou o stripteuză. S-a povestit mult și bine, cu amănunte rocambolești. În noaptea zilei cînd a aflat, stripteuza din poveste a avut, perversa, numai chipul ei…

Acum, holurile sînt pustii. A întîrziat și nu-l trage inima la ore. S-a ascuns puțin în WC, să fumeze o țigară. Apoi, a urcat scările tîrșîindu-și picioarele. Din senin, din partea cealaltă a holului, apare prințesa inimii îndurerate. Trufașă, plină de ea, cu sentimentul valorii. El își îndreaptă cocoașa, își compune o mină preocupată și nepăsătoare. Măcar rușinea de a fi un limax bălind la picioarele ei să nu-l doboare. De după ochelari o cuprinde, o dezbracă, o mototolește, o morfolește, îu face totul. Se întîlnesc nas în nas și el dă să treacă mai departe. Dar ea îi aține calea și-i întinde, zîmbind, o gumă de mestecat. „Să nu te miroasă…”

— Da’ n-am fumat! – vorbește prostovanul, luat prin surprindere.

O fi neam de vînător. Dar azi el a fost vînatul.

Anunțuri

Un gând despre “Jena și vînătorul

  1. Bun venit, Dragă Florin, în cyberspaţiu!
    Să-ţi trăiască blogul mult, frumos, inspirat şi nervos (fără nervozităţi, însă!)!
    Iată că, „cea mai înaltă ficţiune” e… reală! Virtualul există!
    Să fii vesel şi sănătos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s