Broasca

Între cei doi de la etajul șapte s-a întîmplat ceva grav, ireparabil. Răzbăteau ades prin peretele subțire ori plînsul ei nervos, ori pașii lui aiurea. În rest, păreau cei dintotdeauna. El pleca la șase, ea la șapte, el se-ntorcea la două, ea la trei. Luau rar masa împreună. Cîteodată, seara, mergeau la un spectacol și se-ntorceau surîzători către miezul nopții. Da, dar odată deschisă ușa, odată trecut pragul, odată învîrtită cheia, plînsul reîncepea, pașii aiurea reîncepeau. Se-ntîmplase ceva. Iar vecina de-alături, ei, vecina murea de curiozitate. Rezistă cît rezistă, o zi, două, douăsprezece, într-a treisprezecea își făcu pe voie. În vîrful picioarelor, cu inima bătînd, se apropie de ușa misterioasă. Se frînse de șale și privi pe gaura cheii cu o satisfacție diabolică.

Imediat însă urlă ca scoasă din minți și se refugie în garsoniera ei scîncind și blestemînd. Broasca o mușcase de ochi.

1971

Anunțuri

2 gânduri despre “Broasca

  1. asta e cea pierdută, rescrisă și găsită, nu? 🙂 sunt foarte faine astea super scurte și cu final simbolic și complet neașteptat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s