Scorpionul ipocrit

Sezonul e pe sfîrșite. Seara e nițeluș răcoare, așa că, la cină, pe terasă, vezi niscaiva șaluri, ba chiar și pantaloni groși. Marea foșgăie în întuneric. Zgomotul ritmic creează un soi de înfiorare blajină. Îți vine să-ți bagi capul între umeri și să te scuturi o clipă.

Domnul o curtează pe doamna de cîteva zile. Înaintează precaut, ca și cum ar fi cu gîndul aiurea. Doamna are o fetiță cu nasul julit, blondă și pufoasă ca o păpădie. Domnul știe cum să se poarte cu copiii. A cucerit-o-n bazin, aruncînd-o-n apă cu grație și solicitudine. Așa că puștoaica îl caută de fiecare dată, îl ia de mînă și îi poruncește: „Mai vreau!” El oftează, ca și cum s-ar scuza față de mămică, apoi îi face toate poftele. Îi ia înghețată, balon, evantai, ochelari de soare ieftini, în formă de inimioare. Apoi ridică din umeri, nevinovat și complice. E singur și ce copil frumos! Doamna e suspicioasă, dar oarecum ușurată că nu i se fac avansuri pe față. O, nu. Iată un domn serios! Patruzeci și cinci de ani, curat, serviabil și, mai ales, dezinteresat.

Vînează mămici singure. E mai simplu, fără complicații. Le lovește exact în inimă. Sau în zona inimii. În ciuda maternității posesive și exclusive din timpul zilei, sau chiar din cauza ei, nici o mămică nu ar spune nu unei mici aventuri, dacă e singurică. Mai ales, repet, dacă petentul e spălat, curat, politicos, manierat, binevoitor, vorbește bine, nu-și suge dinții și nu-și plimbă, una, două, mîna pe la sex. Într-un fel, o mică aventură are adierea unei răzbunări tîrzii și fără obiect. E evident, de vreme ce tatăl natural nu mai are ce căuta în viața ei, în viața lor. Așadar, doamna știe. Mai bine mai tîrziu decît niciodată. Ea vede cum domnul i-a înconjurat păpădia cu grijă aproape paternă. Au complotat, copilărește, deasupra căpșorului floricicii, pentru binele floricicii, ca doi vechi prieteni.

Domnul știe că, acum, a izbutit să parcurgă traseul întortocheat din mintea încețoșată a femeii coborîndu-și pașii numărați în mintea nevinovată a fetiței. I-ar mai trebui ceva. Un soi de emoție, pentru că, de la mesele apropiate, încă neunite, discuția lîncezește. Tot ce a fost pe plajă, în bazin, pe alee s-a consumat. Ar trebui un subiect major. Ceva de viață sau de moarte, care să deschidă portița. E sfîrșit de sezon și, dacă nu se-ntîmplă azi, e prea tîrziu. Norocul îi vine-n ajutor – cum li se întîmplă numai celor puternici. La picioarele copilului se ivește de nicăieri un scorpion pipernicit. Se îndreaptă hotărît către degețele, iar puiul țipă. Pericol. Mama se agită, țopăind inutil. Iar fetița își ridică, pe rînd, cîte un picior. Animalul foșgăie, cu coada pe sus. Domnul intervine năpraznic. Sare, ochește gîngania, o calcă, o strivește și răsucește, convingător, talpa. Nu mai e nici un pericolul. Gata cu scorpionul! Cu latul pantofului, aruncă în iarbă micul cadavru negricios.

Dar femeia se întunecă din senin ca o tornadă. Toată solicitudinea, toată gingășia și toate promisiunile i se evaporă din ochi, de pe față și din gesturi. Gura are un rictus revoltat. Greșit! Odios! Bărbat. Da, așa ceva numai un bărbat lipsit de simțire poate să facă: să întrerupă cercul magic al vieții. Trebuia să ia scorpionul și să-l redea naturii. Cu ce? Cu degetele, cu un șervețel! Dar e periculos, e otrăvitor! Se vede ce fel de neom e. Nu a înțeles nimic din truda speciilor care populează universul infinit. Specii nevinovate, nu ele au hotărît că sînt cum sînt! Domnul are o clipă de îndoială. Dar ce a făcut? Așa se va stinge și specia umană. Din cauza unor primitivi ca el. Pentru că viața nu admite intervenția brutală a omului pîngăritor, egoist, obtuz. Doamna își ia odrasla de mînă și îl arată cu degetul: acest om e un monstru. Domnul știe că a pierdut partida. Gura lui jonglează cu un rictus mai amar decît al doamnei. Întreabă rece, înainte de grețoasa despărțire:

— Dar unde îți sînt ceilalți copii? I-ai lăsat acasă? Nu-i văd aici!

— Care ceilalți? N-am așa ceva! Ce insinuați?

— Nu, nu, sînt sigur că mai ai o droaie! E ciudat că nu-i văd pe toți împreună. Unde i-ai lăsat? Ce le-ai făcut? Nu cumva…

— Domnule, ajunge cu glumele proaste!

— Imposibil – spune domnul uimit peste măsură, cu o voce în care tremură oroarea. Doar n-o să-mi spui că ai ucis cu bună știință miliarde de spermatozoizi, i-ai otrăvit cu chimicale, i-ai mutilat cu anticoncepționale, i-ai surghiunit în prezervative, sau i-ai înecat în toaletă, în baie, în weceu? Nu, nu, nu! Imposibil! Madam, ce-ai făcut? Ai urgisit natura?

Anunțuri

Un gând despre “Scorpionul ipocrit

  1. Uite asta nu mi-a plăcut foarte mult nici la prima citire, nici acum. E funny, ușor caragialească, înțeleg că e vorba despre ipocrizie și idei fixe, dar mie personal nu-mi prea spune nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s