Pe dinăuntru

Dora nu și-a dorit copil. Pentru ea, viața e acum, nu mîine, a ei și nu a altcuiva. Dar atît au bătut-o la cap prietenele borțoase, mămoase, atîta au sfătuit-o medicii binevoitori, atîta a proptit-o prin toate colțurile nehalitul de bărbat îndemnat de nehalita de soacră, că, pînă la urmă, a căzut cloșcă. Și doar s-a ferit atîta timp, ascunsă de ochii scorpiei. Aia a ghicit-o din prima, iar bărbat-su s-a și prezentat, cu ea încleștată de brațul lui, la doctor. „Felicitări, doamnă! Felicitări, domnule!” Acum stă în baie și se uită în oglindă la burta care s-a umflat cît un burduf. Burduful are o dungă brumărie curgînd, parcă, dinspre buric, hăt, departe. Se uită, curioasă, în oglindă, ridicîndu-se pe vîrfuri. I s-au umflat picioarele. Își urăște picioarele. Astea nu-s bețigașele ei dragi. Gîfîie întruna și nu-i ajunge aerul. Iar țîțele… Deși Nae le dă ocol ca un obsedat și le înalță ode – bahice –, dispus să le sugă, să le lingă, ea le simte, pur și simplu, ca pe niște desagi legați de țîțîna gîtului, trăgînd-o-n jos. Doarme prost și o frămîntă gînduri negre sau de cenușă. Cînd adoarme, transpiră. N-a transpirat niciodată și niciodată n-a dormit pe spate. A aflat că sforăie ca un jandarm. Gluma lui i-a stors lacrimi. Au țîșnit instantaneu. Cum să sforăi, cînd ești un firicel de femeie? A bocit ca proasta toată după-amiaza. Disprețuiește tot ce face, dar nu se poate împiedica să facă.

Și cel mai îngrozitor sună sfaturile. Pătuțu’, săpunelu’, curulețu’, bavețica, pampersuțu’, alăptarea (naturală, cum altfel!) de la trei dimineața… Dar sînii? Nu se lasă sînii? Ce priviri dezaprobatoare, ce capete care se clatină, gata să cadă de pe trunchi! Ce treabă au țițele în existența nobilă de mamă? Ea se bucurase la început, un pic, că așa i s-a spus: „Bucură-te!” Dar prima greață a doborît-o. Și șoarecele din stomac a sleit-o. Și rochițele vaporoase au disperat-o. Zac inutile-n dulap. Și nici fututul nu mai are farmec. Singura lumină a vieții ei pîlpîie.

Stă singurică și pierdută în baie, iar frumusețea și tinerețea s-au dus repede și brutal. E cu neputință să crești mare o bucată de carne, s-o porți în tine și apoi să-i aparții. Ce o așteaptă? Ce altceva decît deziluzii, oboseală și griji? Nu, nu sînt făcută să fiu mamă. Numai cînd șoptește, aproape neauzit, cuvîntul, i se face greață. Se întrevede aievea între scutece, biberoane, tetine, medicamente și cutii. Doborîtă de oboseală, despletită, încercănată, nebună de legat. Pierdută. Femeie ca toate femeile stoarse. Numai „obiectul” nu e acolo, nu-i nicăieri lîngă ea. E în camera de alături, ceva mare cît un munte și scoate flăcări pe nări. E lacom, o să-i sugă toată carnea și toate zemurile, s-o lase numai piele și os, fără suflet. Abia acum s-a lămurit cum stă treaba de-adevăratelea. Restul lumii știa despre ce e vorba: sînge, sudoare și lacrimi – dar au tăcut, ca s-o bage și pe ea în ciorba asta. Au mințit-o. Nu e nimic gingaș. E oribil. O-ri-bil! Dora nu mai vrea să iasă din baie. Încuie ușa cu grijă. Să rămînă singură. O lovitură interioară o lămurește. Nu, nu singură. Monstrul e la datorie. Ar vrea să înghită cheia otrăvită. Și începe să plîngă cu sughițuri. N-o să iasă niciodată vie de aici!

Anunțuri

6 gânduri despre “Pe dinăuntru

  1. Mda, Dorei îi e frică să nu se piardă. E o chestie de identitate și-mi place la nebunie cum ai îmbrăcat-o în tonul ăsta aparent jucăuș, guraliv, vesel, oral, când de fapt povestea e super tristă.

  2. Mă tot întreb dacă există asta cu făcută să fie mamă. Probabil că și cea mai făcută să fie într-un anumit context va refuza, va fugi și cea mai nefăcută poate avea un moment (sau mai multe ) în care să-și dea seama că de fapt cam vrea. Problema e când o faci la presiunile exterioare, ale societății pe care o doare în cur sau ale familiei care oricum nu înțelege nici pe departe ce-i cu tine pe bune. Sau, și mai nasol, când apare presiunea în cuplu – unul vrea, unul nu. Nu e chestie la care să găsești o cale de mijloc. Iar femeia nu e întotdeauna singura victimă a presiunilor, ci și bărbatul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s